Puya-Change

De circa 2 zile se plimba pe iutub o melodie, sub forma de preambul ori prefata a urmatorului album, ca nu am inteles exact, de-a lui Puya. Piesa se numeste “Change”, va fi pe albumul “Romanisme II”. Oricata ceara ai avea in urechi nu poti sa nu-ti dai seama ca piesa seamana cu mult mai celebra si mult-difuzata “Undeva-n Balcani”. Suna cam asa:
P.S. Iar o sa apara unii, care evident o sa-si dea ochii peste cap si o sa faca precum toate visele, venind cu celebra explicatie: “da’ e prea comerciala frate”. Asa, si? Inchide dracu’ boxele alea si mars de-asculta CTC, la casti, ca ma deranjezi!
d-aici

Ba, macar m-au mentionat!

N-am mai luat o astfel de diploma cu mentiune sau premiu de pe clasa a VIII-a. Bucurandu-ma asa de tare ca macar m-au mentionat, o sa ma mentionez si aici, pentru ca un lucru ca asta se intampla odata la 4 ani:

Pentru bacalaureati…

Pentru toti care au anul asta bacalaureatul, am o dedicatie speciala de la Vacanta Mare, o trupa de comedie, care fie vorba intre noi, era geniala pe vremea cand era la ProTV.

Sfarsit de a 12-a (H)

Dupa ceremonie, drumul catre Ampoita, un fel de “after party”.
Multumesc omului care ne-a condus catre meleagurile Ampoitei, multumesc aceluiasi om pentru ca si-a pus la dispozitie masina dotata cu trapa, pentru necesitatiile ocupantilor ei, multumesc fotografei din masina din spate a carei soferita a fost o alta colega, multumesc colegei de trapa care s-a comportat admirabil pe ritmurile piesei “Lasa-ma papa la mare” a fostei celebre trupe de silicoane botuxate, Andree, ii multumesc colegei din dreapta fata care mi-a dat palpitatii pe toata distanta parcursa, iesind cu aproape tot corpul din masina si tinandu-se cu o singura mana de ea, ii multumesc si colegei din dreapta spate, pe care nu am auzit-o scotand niciun sunet pe tot drumul si nu in ultimul rand, le multumesc admirabililor sateni care s-au abtinut sa sune la 112 si care, unii dintre ei, facandu-ne chiar cu mana, pe sistemul “cu nebunii nu te pui, ci ii aprobi”. In principiu le multumesc tuturor pentru cei 4 ani petrecuti impreuna, cu mentiunea ca ultimul nu se uita.
P.S. Astora le multumesc!
P.S.2 Ca sa nu o uit si pe dansa (duduia din dreapta imaginii de mai sus, respectiv fosta diriginta) si ca sa-l parafrazez si pe Fane Spoitoru’, “pentru cea mai diriginta rea” un kilogram juma’te de multumiri pentru efortul de a rezista unor incercari crancene de distrugere pe sistem psihologic (vorba lui Romeo Fantastik).
Daca tot am amintit de lumea lor, a astora cu dedicatii, vreau sa-i transmit un mesaj special: “aproape tot se iarta, nimic nu se uita”.
L.E. Avand in vedere faptul ca m-au tras unii de urechi, tin sa o mentionez, desi nu se vede in fotografia cu masina, pe colega mea de ore de romana-italiana, care saracuta (la figurat vorbind), nu s-a prea inghesuit sa iasa pe geamul masinii, abtinandu-se sa ne sustina din interiorul ei. Iti multumesc si tie Teo pentru ca mi-ai fost colega 2 ani (cred). Limba RULES! Stie tu de ce!

Sereanada pentru profesori

I Toti profesorii, toti profesorii
Toti profesorii, profesoarele
Toti profesorii, toti profesorii
Toti profesorii, profesoarele

II Fata sau baiat
Nimeni n-a invatat
Zece n-am mai luat de-un an
Dupa baie scandal
Ne-am pregatit de bal
Putina distractie n-a stricat
Daca vi se pare mult
Uitati-va in jur
Toata lumea face asta
Elev sau eleva
Vino la catedra
Pur si simplu ai luat un doi

R 1 Va uitati la noi ca la niste absolventi
2 La lucrari am fost cei mai corecti
3 Suntem super-tari,nebuni si mari poeti
1 Va uitati la noi ca la niste absolventi
O,o,o,o,o…
O,o,o,o,o…
1 Va uitati la noi ca la niste absolventi
2 La lucrari am fost cei mai corecti
3 Suntem super-tari,nebuni si mari poeti
1 Va uitati la noi ca la niste absolventi

III La director ai fost
E clar fara rost
Cel putin odata-n an
Soarta cruda face
Ca s-a cam terminat
Dar asta nu,nu conteaza,
Cu putin tupeu
Ajungi sa fi zeu
Si toata lumea va sti de tine
Pe profesori i-ai copiat
La ore nu ai stat
Ai fost un elev model
R 1 Va uitati la noi ca la niste absolventi
2 La lucrari am fost cei mai corecti
3 Suntem super-tari,nebuni si mari poeti
1 Va uitati la noi ca la niste absolventi

1 Va uitati la noi ca la niste absolventi
2 La lucrari am fost cei mai corecti
3 Suntem super-tari,nebuni si mari poeti
1 Va uitati la noi ca la niste absolventi

O,o,o,o,o.
O,o,o,o,o.
Versuri scrise de subsemnatul, destul de puerile, pentru ca atata pot, pe celebra melodie a lui Beyonce “All the single ladies”. Am cautat pe internet o serenada de mi-au iesit ochii, asa ca m-am hotarat s-o postez pe asta pentru cine are nevoie de ea, desi e cam generalista.
P.S. Daca cineva gaseste vreo asemanare intre piesa si versurile de mai sus cu piesa lui Naomi, interpretat/a de Bendeac, este pur intamplatoare.

Tu by Guess Who & Spike

De obicei nu-i ascult pe nici unul dintre cei doi. Nu-mi plac. Fac parte din generatia “old school”, care asculta destul de des La Familia, Parazitii sau Mafia (doar ca baietii din mafie nu am mai scos nimic nou de foarte multa vreme). Ce-o sa pun mai jos e una dintre cele mai bune piese a lui Guess Who, care va avea lansarea in aceeasi zi in care mi se imbratiseaza astia din Alba Iulia, adipa pe 29 mai, ora 22:00 la Hala de Muzica. Recent am ascultat un interviu cu Guess, realizat de cei mai slabi si penibili intrebatori din media si din PRO, respectiv cei de la apropo.ro, acolo auzind pentru prima data de melodia asta:

Cartea recoardelor

“Vino şi tu în 29 mai să ne dăm mâinile în jurul Cetăţii, să îmbrăţişăm cu iubirea noastră Cetatea Alba Carolina ca să arătăm lumii că suntem într-adevăr Capitala de Suflet a Neamului Românesc, să demonstrăm întregului mapamond că ne merităm numele de Simbol al Marii Uniri a Românilor.”

Prin acest indemn, autoritatiile locale din Alba Iulia, in frunte cu primarul pavaj (ceea ce nu e rau, chiar daca a pavat tot orasul si acum s-a pus pe schimbat biscuiti), Mircea Hava si cu presedintele consiliului judetean, Ion Dumitrel (singurul om pe care daca-l intrebi repede cum il cheama nu stie, un fel de Marean Vanghelie al PD-L-ului) cheama albaiulienii sa faca o duda suficient de mare ca sa intre cu ea in cartea recoardelor. N-a costat foarte mult: 2400 de lire, plus legatura cu bagatorul de seama al cartii recordurilor. Cica acest eveniment este benefic, daca bate recordul stabilit in Mexic in 2005, pentru dezvoltarea turismului, domeniu de care la noi se ocupa Udrea.

Vad ca Oprescu a lansat o moda foarte periculoasa. Pai bine mai Mircea (imi permit sa-i spun pe nume, doar suntem concetateni) aruncam 2400 de lire ca sa ne bage unii in cartea recoardelor? Pai e
frumos?

Doua comentarii de pe evz.ro ca dovada ca nu doar mie mi se pare treaba asta cu cartea recoardelor o prostie costisitoare de ziua orasului:

“Au luat-o pe urma lui Oprescu??
de alex, luni, 18 mai 2009 – 17:53
Toate urbele din Romania vor sa doboare recorduri inutile mai nou, avem deja cei mai multi Mos Craciuni (neoficial cei mai multi Mos Craciuni cu sacul gol), cel mai lung carnat si acum cica “imbratisare”……oare ce categorii mai sunt? Si ce primar se baga sa “sparga” un record, doar doar mai obtine niste voturi?”

RASPUNS: Da, a luat-o pe urmele lui Oprescu in timp intrarea in oras de catre Micesti e pulbere.

“daca era o initiativa serioasa…
de primarul de rezerva, luni, 18 mai 2009 – 21:15
mai ziceam,sau daca asta era ultimul lucru ce le mai lipsea ,dar asa cu banii astia mai bine asfalta niste strazi sau facea ceva de folos ptr cetate,dar trebuie sa fi si fudul,ca altfel….”

RASPUNS: Corect, strada Motiilor, e pulbere dupa cum ziceam mai sus. Pentru cetate au venit banii de la Udrea, deci nu mai erau necesari in acel scop…

P.S. Eu nu ma duc. Ei se asteapta sa vina la eveniment circa 10 mii de oameni, o gluma foarte buna altminteri. Bai, daca sunteti 7-8 mii spuneti bogdaproste si scoateti micii aia pe tarabe…

LATER EDIT: Vine si Base, ceea ce-mi creeaza o stare de greata, remediabila cu vreo 2 kile de lamai.

UPDATE: Au batut recordul.

Despre destin

Cautand o compunere despre destin, necesara-mi fiind pentru intocmirea unui eseu in limba italiana despre acel subiect, am dat peste (dar nu l-am omorat) blogul unui baiat. Si el trata acest subiect intr-un post mai vechi (din aprilie a.c.). Mi s-a parut foarte tare, asa ca m-am hotarat sa-l preiau si eu. Este vorba de o poveste foarte scurta, care a fost scrisa cam asa:

“In timpul unei batalii, un general a hotarat sa atace desi armata sa era cu mult depasita numeric de cea inamica. El era increzator in victorie, dar oamenii sai erau cuprinsi de indoiala.

In drum spre campul de lupta s-au oprit la un altar. Dupa ce s-a rugat impreuna cu soldatii sai, generalul a scos o moneda si a zis:
- “Voi arunca acum moneda. Daca nimereste capul vom castiga, daca e pajura vom pierde. Acum e momentul pentru ca destinul sa ni se arate.”

A aruncat moneda in aer. Toti asteptau cu nerabdare sa vada ce le-a hotarat soarta. A iesit capul. Soldatii au rasuflat usurati si, plini de incredere, au atacat armata inamica si au iesit victoriosi.

Dupa batalie un locotenent remarca:
- “Nimeni nu poate schimba destinul!”
- “Intr-adevar!” i-a replicat generalul si i-a aratat locotenentului moneda. Aceasta avea capul pe ambele parti.”
preluata de pe mugurbadarau.blogspot.com