Nostalgicul din mine…

Azi am fost la Alba Mall (in ultima perioada merg cam des p-acolo), de altfel singurul mall din oras, „cu colegu’ si colegele”, ca deh, unde altundeva sa ma duc?
Astia ma trimit sa scoala ca sa se mai ciopleasca necioplitul si el ce face? Merge acolo unde rasinile sunt la cele mai inalte standarde. Am o scuza. Plictiseala de la scoala in perioada asta atinge cote paroxiste. A fost si happy-hour, ca de obicei, nu avem bani nici sa intram in mall.
Ne suiram intr-o masina si dai blana la mall. Am ajuns, si ce sa vezi acolo: se desfasura o activitate (nici nu stiu cum s-o numesc) cu boraci de la gradinite/camine, ceea ce m-a facut sa zic: „da ba, vezi ca se poate, asa da!”. Adica oamenii au avut o statie, doua boxe, cateva microfoane si niste copii si s-au gandit sa faca ceva frumos, ceea ce le-a si iesit, dupa parerea mea. Boxele erau date cam tare, de nu te mai puteai intelege om cu om, plus de asta, zbierau si aia mici in ele de-ti zbenguiau creierii (cea mai ramas din ei) in cochilie, in rest totul a fost ok, mi-a placut ideea. Din cate mi-am dat seama evinimentul era organizat cu ocazia zilei mamei. Cateva poze, dupa care mai varam ceva litere:grupa Igrupa II
Lume multa, bunici si parinti, ziaristi probabil, inarmati cu aparate de fotografiat si camere de filmat, au asistat la serbarea celor mici.Din cate am vazut au participat mai multe gradinite. Cel marcat in oval era Dumnezeu!
Oare asa eram si noi cand eram mici? Tocmai de asta am scris postul asta. Am incercat sa-mi aduc aminte cum eram eu cand era cat piciorul broastei. Cand cantam melodia cu pupaza cea enervanta (pe care am auzit-o azi in mall, dupa o lunga perioada), care nu avea unde locui, cand jucam, foarte prost delatfel, piesa „Scufita rosie si lupul” in regia educatoarei, cand ne muta de la o grupa la alta si facem greva prin plansete si urlete, cand mancam la gramada la o masa lunga cat autostrada Soarelui, cand ne jucam cu plastilina sau cand nu vroiam nici de-al dracu’ sa dormim. Ce vremuri…parca s-au intamplat ieri. Sunt nostalgic precum jegosii aia care se aduna in fiecare an sa-l comemoreze pe iubitul conducator al neamului.
Si-mi ziceam uitandu-ma la copii aia care uralau ceva in microfon: „ba, se poate face si altceva in(tr-un) mall-ul asta, decat impartitul pliantelor si al promotilor sub forma de ziare sau reviste, decat reclame si promotii sau bani.

5 Răspunsuri

  1. waaa ce scumpi sunt piticii astia :X

  2. Ca sa ma laud si eu cu piticii mei (desi au avut emotii si s-au mai incurcat pe ici pe colo) serbarea a fost un succes si-n scoala noastra..chiar daca m-au suparat 3 zile de credeam ca n-o sa iasa nimic. La fiecare sebare-mi amintesc de mine cand eram ca ei si plangeam pe scena ca uitam versurile cantecelului „soimii patriei” :))

  3. Ei bine,eu n-am prins vremulrile cu soimii, eu (noi) aveam ce aveam cu pupaza!:> Ce clasa (sau grupa din cate-mi dau seama) ai?😀

  4. 1-3 (la simultan)..copii putini,scoala mica,mi-au scos peri albi..dar sunt niste scumpi😀

  5. Misto🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: